Toţi oamenii dispun de un potenţial creativ pe care îl pot dezvolta pe parcursul vieții. Întregul efort de a recurge la imaginaţie în scopul generării de noi rezultate utile şi eficiente trebuie să se încadreze într-o stare de spirit favorabilă creativităţii.

Astfel, Claxton şi Lucas propun exersarea anumitor deprinderi ce stimulează procesul creaţiei. Iată câteva dintre ele:
Incertitudinea. Trebuie să fim în stare să spunem “Nu ştiu!” cu încredere şi să ne simţim confortabil în legătură cu faptul că plutim în incertitudine, incapabili să ne dăm seama imediat unde ne aflam şi  încotro ne îndreptăm.
Confuzia. Întrebările interesante apar în starea de confuzie. Problemele sunt adesea prea complexe pentru a fi imediat înţelese. Experienţa de a-ţi frământa mintea în scopul rezolvării unei probleme complicate se numeşte "stare de confuzie".
Întrebări despre întrebări. Înainte de a se oferi răspunsul la o întrebare neclară, autorii susţin că este nevoie de un impuls pentru ca acestea să se contureze. O modalitate este acea de a pune întrebări referitoare la respectiva întrebare, descompunând-o în mai multe părţi şi complicând-o.
Răbdarea. Graba şi stresul apar datorită nevoii de a recăpăta sentimentul de eficienţă, profesionalism şi control. În urma cercetărilor sale, Milton Rokeach a concluzionat faptul că spiritul creator al oamenilor se intensifică atunci când li se cere să se gândească fără grabă.
Evaluarea amânată. Nevoia de a dobândi siguranţa prin certitudine îi face pe oameni să judece rapid şi categoric orice idee care le vine în minte şi să adopte o atitudine exagerat de critică faţă de rezultatele propriei gândiri
Tolerarea plictiselii. O idee bună sau un proiect inovator se poate naşte doar la capătul unei perioade de plictiseală sau disconfort. (Claxton, Lucas, 2006).
Gallagher (1964) consideră că deschiderea este punctul cheie al creativităţii. Prin urmare, nu e deloc surprinzător să găsim o frecvenţă mai mare a creativităţii la copiii ai căror părinţi îşi asumă riscuri sau care nu vorbesc despre încercările grele ale vieţii cu copiii lor. Critica minimă adresată copiilor, interesele în afara căminului care îi includ pe aceştia, credinţa că fiecare poate face faţă problemelor şi lipsa anxietăţii în ceea ce priveşte conformismul, sunt caracteristici ale familiei creative (Gallagher, 1964, cit in. Bernard, 1973).
A fi creativ înseamnă a avea mai multe şanse de a reuşi în plan profesional şi social, dar şi personal. Un prim pas este să afli mai multe despre definiția creativității, modul în care se manifestă şi care sunt factorii care o pot influenţa.

Bibliografie
1. Bernard, H. W. (1973) - Child Development and Learning, Allyn and Bacon Inc., Boston.
2. Claxton, G. & Lucas, B. (2006) - Fiţi creativi! Paşi esenţiali în muncă şi în viaţă, Editura Curtea Veche, Bucureşti.
3. http://www.suntparinte.ro

Prof. Marinela Petruța Vitan
GPP “Albă ca Zăpada” Pitești

(Postat septembrie 2018)

• Prec
• Mai departe