Din punctul meu de vedere, un manager de succes este un „manager conducător”, care se distinge printr-un talent nativ deosebit, printr-o mare capacitate de luare a deciziilor, este penetrant în relaţiile cu oamenii, respectat, atât la nivele superioare cât şi inferioare, bucurându-se de un înalt prestigiu şi de o mare autoritate. El este preferat în toate cazurile, mai ales în situaţii deosebite, datorită competenţei, capacităţii de a reuni oamenii şi de a-i determina să se implice în acţiuni dificile.
Peter Druker considera că managementul este echivalent cu persoanele de conducere, adică „omul sfinţeşte locul” şi managerii au rolul hotărâtor în ceea ce priveşte dimensiunea performanţelor obţinute de către unitatea condusă.
Managerul conducător are următoarele caracteristici esenţiale:
# Alege, creează, convinge şi produce evenimente, entuziasm, încredere;
# Este în căutare de adepţi, creează grupuri şi culturi organizaţionale;
# Are o viziune de lungă durată, îşi asumă riscurile, trăieşte în prezent, dar este preocupat de viitor.
În sistemul relaţiilor interumane:
# Mobilizează oamenii în vederea creării echipelor şi coaliţiilor;
# Adună oamenii, oferindu-le un ţel, utilizându-le pasiunile, stârnindu-le emoţiile; ajută şi susţine.
În execuţie:
# Motivează şi inspiră efortul oamenilor de a depăşi barierele politice, birocratice, de resurse;
# Caută noi responsabilităţi.
Prin acest comportament produce schimbare, de multe ori de o manieră dramatică, se angajează în mari competiţii în condiţiile fluctuaţiei accentuate a pieţei. Un manager conducător poate fi considerat şi un manager autoritar, care are o experienţă bogată şi o personalitate solidă, este corect, sever, exigent şi urmăreşte maximizarea profitului. Prin calităţile native acesta poate obţine performanţe ridicate şi pe termen lung fără ca acestea să fie subminate de conflictele cu subalternii, pe care ştie să-i motiveze în obţinerea acestor performanţe.
Un manager conducător nu trebuie să neglijeze nici una din regulile de comportare în raport cu subordonaţii şi anume:
# să trateze pe alţii aşa cum ar vrea să fie tratat;
# să respecte personalitatea fiecărei persoane, demnitatea sa;
# să ia oamenii aşa cum sunt şi nu aşa cum îşi închipuie că ar trebui să fie ;
# să menţină energia şi eforturile angajaţilor concentrate asupra unor obiective clare, pe care toată lumea le înţelege şi le susţine;
# să genereze şi să promoveze în rândul oamenilor o stare de entuziasm, siguranţă de sine şi mândrie;
# să îşi înveţe angajaţii că frustrarea şi eşecul pot alimenta ambiţia spre performanţe superioare şi de succes, atunci când vor apărea ocazii favorabile;
# să îşi convingă oamenii să creadă necondiţionat în beneficiile pe care le aduc auto-disciplina, munca susţinută, devotamentul faţă de cauză şi conştiinţa unui ţel comun;
# să îşi încurajeze şi să-şi ajute angajaţii pentru a-şi cultiva capacităţile individuale, canalizându-le spre scopuri care promovează nu numai succesul şi reputaţia persoanei în cauză, ci şi ale firmei;
# să fie imparţial;
# să fie sever în ceea ce priveşte principiile şi suplu în privinţa formei;
# să nu „predice”, ci să dea exemplu personal;
# să comunice şi să aplice sancţiunile cu tact;
# să acţioneze continuu pentru dezvoltarea spiritului de colaborare, pentru crearea unui climat de încredere reciprocă.
Managerul conducător trebuie să pună accentul pe rezultate şi trebuie să-şi creeze o echipă de oameni siguri pe ei şi competenţi care îşi folosesc propria gândire în rezolvarea problemelor tehnice pe care le pot aborda din mai multe puncte de vedere. El trebuie să aleagă subalterni competenţii şi de bună credinţă. Pentru realizarea obiectivelor propuse un manager conducător trebuie să respecte o serie de reguli de programare a muncii:
# să nu consume timp pentru probleme minore, care pot fi atribuite sau delegate subordonaţilor;
# să-şi concentreze eforturile asupra aspectelor-cheie, prioritare pentru realizarea principalelor obiective atribuite;
# să asigure perioade compacte de calm pentru munca individuală, necesare realizării unor sarcini deosebit de importante;
# să soluţioneze în primele ore ale zilei de muncă cele mai importante şi dificile probleme;
# să grupeze sarcinile mai puţin pretenţioase spre sfârşitul zilei de muncă;
# să selecţioneze problemele care implică, cu prioritate, cunoştinţe din anumite domenii în vederea transmiterii către specialişti;
# să programeze zilnic o rezervă de timp pentru soluţionarea problemelor neprevăzute, importante şi urgente;
# să rezolve problemele esenţiale pentru firmă în plenul organelor manageriale participative.
În activitatea complexă de conducere pot apărea atitudini care pot dăuna obţinerii performanţelor ridicate:
# insensibilitatea la necazurile celorlalţi;
# aroganţa, caracterul distant;
# nerespectarea promisiunilor;
# ambiţii personale.
Cred însă că aceste capcane posibile pot fi evitate de un manager conducător.
Managerii prezentului şi cu deosebire cei ai viitorului trebuie să îndeplinească pentru a fi de succes o serie de caracteristici:
Gândire sistemică:
# stabilirea direcţiei generale, dar nu şi a fiecărei
# activităţi(descentralizare);
# capacitatea de conceptualizare;
# combinarea analizei cu intuiţia;
# responsabilitatea socială, orientarea către client, inteligenţa socială.
Competenţe interculturale:
# capacitatea de a înţelege alte culturi;
# înţelegerea profundă a istoriei şi religiei altor popoare;
# cunoaşterea de limbi străine;
# sensibilitatea intelectuală;
# empatia.
Pregătire extensivă şi continuă:
# dezvoltarea unei gândiri globale;
# educaţia continuă;
# învăţarea rapidă a ceea ce este nou şi uitarea şi mai rapidă a ceea ce este vechi;
# capacitatea de a colabora cu opinia publică.
Standarde personale şi de comportament:
# stabilirea unui sistem de valori şi de comportament pentru organizaţie;
# îndeplinirea standardelor personale de profesionalism;
sensibilitatea interpersonală.
Rolul conducătorului este deosebit de complex, dacă ţinem seama şi de faptul că situaţii diferite necesită conducători cu caracteristici specifice.
Subordonaţii percep stilul managerial al şefilor ca fiind acela care le caracterizează activitatea pe termen lung, indiferent de abaterile întâmplătoare de la conduita obişnuită. Chiar dacă un conducător îşi schimbă pe termen mediu sau lung stilul de conducere, percepţia asupra lui rămâne definitiv sau pentru mult timp aceea pe care oamenii şi-au însuşit-o privind stilul managerial anterior.
Ing. Irina Stroescu
Liceul tehnologic ,,Mihai Viteazul’’ Piteşti
(Postat martie 2015)
Scoli mediul rural
Scoli mediul urban
PUBLICITATE
