Obrajii plini de lacrimi, dureri infinite, răni ale sufletului, pe toate le poate trata iubirea. Și iubirea e infinită, o poți dărui fiecăruia. În mine iubirea a crescut pentru că am fost lăsată pe Pământ ca sa simt și durere și fericire și răni care din păcate nu știu dacă se vor vindeca vreodată
Poezia este un cer luminat veșnic de o inimă.
Așa cum ilustrează fiecare vers al poeziei ”O, mamă...”, de Mihai Eminescu, poetul asociază imaginea mamei, simbol al iubirii absolute, cu cea a iubitei sale. Poetul prezinta iubirea, ce
Iarnă, iarnă bunicuță,
Ce tot cerni încetișor,
Parcă-ai fi o albinuță
Care-adună fulgi de zor.
Cu hăinuța ta pufoasă
Îmbraci tot in jurul meu.
Ești ca zâna de frumoasă
Și îmi faci pe plac mereu.
Prof. înv. preșcolar Ionela Popescu
Grădinița „Castelul fermecat” - Pitești
Astăzi merg la grădiniță
Și când ajung la portiță,
Îi salut pe fiecare;
C-am crescut si eu mai mare.
Pe păpușă o învăț
Că nu vreau să o răsfăț.
“Bună ziua!” ca să spună
Și să facă-o faptă bună.
Prof. înv. preșcolar Carmen Tucu
Grădinița „Castelul fermecat” - Pitești
La noi decembrie înseamnă sărbătoare:
E vis, ecou, poem și basm
Emoții clare, e o lumină pură
Unicitate, Suflet și Căldură.
La noi decembrie-i un vis
Credință, spirit, dar, colindă
E calea gândului smerit
Spre steaua care-a răsărit
La noi decembrie-i ecou
Istorie, popor, un neam și-o țară
E
Iarnă, iarnă bunicuță,
Ce tot cerni încetișor,
Parcă-ai fi o albinuță
Care-adună fulgi de zor.
În noi, anotimpuri își fac loc cu migală,
Răsună puternic un foșnet de frunze,
E toamnă!… Un cor de mesteceni ne spune,
Cu glas ca de îngeri ne cheamă afară.
Rezemat lângă gărduț,
Stă cățelul meu drăguț.
Se vede că-i supărat
Căci cu el nu m-am jucat.
Scoli mediul rural
Scoli mediul urban
PUBLICITATE
