Rezolvarea și compunerea problemelor de matematică au o importanță instructivă pentru elevi prin acea că, pentru a rezolva sau a compune o problemă, ei trebuie să posede un întreg complex de priceperi și deprinderi, să cunoască foarte bine operațiile matematice deoarece de aceasta depinde rezolvarea corectă a problemelor. Această condiție o constituie "fondul de cunoștințe de care dispune elevul și gradul de stăpânire a acestora". Pe lângă consolidarea și aprofundarea cunoștințelor matematice, rezolvarea și compunerea corectă a problemelor, contribuie în mare măsură la clasificarea și înțelegerea de către elevi a acestor cunoștințe.
În timpul rezolvării problemelor, învățătorul poate să solicite diferite modalități de rezolvare care să ducă la manifestarea spiritului creator. Activitatea de compunere de probleme îi face pe elevi să participe la lecțiile de matematică cu plăcere, acestea contribuind la manifestarea și dezvoltarea imaginației creatoare și a gândirii flexibile. Compunerile de probleme sunt folosite în scopul dezvoltării atenției, dezvoltării gândirii logice, a perspicacității, a capacității de analiză și sinteză, a consolidării deprinderilor de calcul rapid, oral și scris. Investigația pentru descoperire antrenează funcțiile psihice de bază aplicate în activitățile creatoare: gândire, limbaj, imaginație. Descoperirea are ca punct de plecare o problemă sau o întrebare. Investigațiile individuale pe care elevul le întreprinde asupra lumii și a formelor sale de reprezentare îl ajută să stabilească relațiile între ceea ce știe și ceea ce trebuie afle. În acest proces de confruntare între nou și cunoscut, elevii învață să depășească ezitările, incertitudinile, își dirijează acțiunile de corectare în raport de reușită sau dificultăți. Prin activitatea de descoperire, elevul dobândește un spirit propriu de învățare. Pentru a descoperi cunoștințe noi, elevul își construiește un plan de acțiune prin efort propriu, prin încercări. Pentru școlarii mici, descoperirile se limitează doar la inventarea unor date despre obiecte, procese pe care ei le vor putea analiza și pe baza cărora vor ajunge la formularea unor legi, definiții, reguli. Dacă elevul este pus în situația de a descoperi el însuși conceptul, regula, principiul, el va fi capabil să le utilizeze independent, în situații noi. Matematica este obiectul cel mai potrivit pentru aplicarea metodelor moderne prin care se stimulează și se dirijează gândirea spre flexibilitate, creativitate și inventivitate, răspunzând astfel cerințelor formative ale învățământului actual.
Un alt mijloc pentru manifestarea creativității este problematizarea. Ea constă în a transpune actul instructiv dintr-un act de permanentă căutare prin cunoștințe și cunoaștere a unui răspuns la o întrebare. Problematizarea mai este și o modalitate instructivă prin care stimulăm elevul să participe conștient și instructiv la autodezvoltarea sa. Prin rezolvarea problemelor, reușim determinăm pe elevi să înțeleagă relațiile dintre mărimi cu care se întâlnesc în viața lor cotidiană: viteză, timp, distanță, spațiu, cantitate, preț, valoare, arie sau perimetrul unei figuri geometrice etc. Rezolvarea și compunerea problemelor contribuie la îmbogățirea cunoștințelor elevilor. Prin conținutul problemelor, elevii pot afla informații pe care nu le întâlnesc la celelalte obiecte de învățământ, dar care contribuie la lărgirea orizontului de cunoaștere.
În predarea matematicii, exercițiile au ca scop formarea tehnicilor de calcul, pe când problemele au scopul de a dezvolta la elevi capacitățile intelectuale. De aici rezultă importanța deosebită ce trebuie să se acorde realizării și compunerii problemelor la ciclul primar. Rezolvarea problemelor de către elevi începe din clasa I, din momentul în care învață primele calcule. Primele probleme sunt simple, de adunare și scădere. În activitatea de rezolvare a problemelor se pornește de la probleme legate de viață, de la activitatea elevilor. Elementele componente ale problemei (enunțul, ce cunoaștem din problemă, ce nu cunoaștem în problemă, întrebarea problemei) precum și noțiunea de rezolvare a problemei se formează treptat. După problemele cu acțiuni concrete, se trece la probleme cu acțiuni care se bazează pe reprezentări. În scopul dezvoltării gândirii creatoare, în clasa a III-a se acordă o deosebită atenție examinării și rezolvării problemelor prin cele două metode: analitică și sintetică. Aceste metode trebuie să devină mijloace de lucru ale elevilor, nu numai ale învățătorului. În clasa a IV-a, efortul de gândire solicitat în procesul rezolvării problemelor este mai mare. Pe de o parte, datorită experienței pe care au căpătat-o în primele clase, iar pe de altă parte, datorită saltului pe care 1-a făcut dezvoltarea gândirii, a mobilității, în această clasă se pune accent pe rezolvarea problemelor pe mai multe căi și găsirea căii mai scurte, punerea problemei sub formă de exerciții și elaborarea formei literare.
O atenție deosebită se dă rezolvării problemelor prin mai multe metode (metoda comparației, a reducerii la unitate), rezolvarea problemelor-tip, probleme cu conținut geometric sau combinat. În această clasă se folosesc probleme care fac apel la profunzimea gândirii. Un tip de probleme, de o deosebită importanță pentru viața practică și pentru dezvoltarea gândirii abstracte sunt problemele de aflare a distanței, vitezei și timpului. Pentru a facilita rezolvarea acestui tip de probleme, acestea vor putea fi ilustrate prin metode grafice.

Cârstea Diana Luminița
Profesor învățământ primar, Școala Gimnazială „Al. Davila” Pitești.
(Postat mai 2017)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top