Copilul preșcolar ia contact mai strâns cu mediul de grădinița, diferit de cel familial, și traversează observativ mediul social (strada, magazinele, mijloacele comune de transport).
Cele trei componente ale mediului solicită copilului ajustări ale comportamentului la sistemele nuanțat diferite de cerințe, în condiții de tutelă, protecție și afecțiune diferite, și creează și o mai mare sesizare a diversității lumii și vieții, o mai densă și complexă antrenare a deciziilor, curiozității, emoțiilor și cunoașterii în situații numeroase inedite. Astfel dezvoltându-se bazele personalității copilului și capacitățile de cunoaștere, comunicare, expresia și emanciparea personalității. Se dezvoltă, de asemenea, capacitățile de proiectare în contextul evenimentelor prin care trece copilul. Capacitățile de cunoaștere devin complexe, sunt însă specific impregnate de caracteristicile vârstelor, și concomitent cu dezvoltarea lor, se dezvoltă reprezentările.

Fluiditatea acestui plan de produse psihice alimentează imaginația, comportamentele și strategiile mintale care sunt încărcate de o simbolistică amplă și o emoționalitate complexă.
Tipul fundamental de activitate este jocul, care reprezintă o decentrare a psihicului de pe activitatea de percepere pe activitatea de implantație în viața cultural-socială, prin simbolizări ample și complexe. Tipul de relații se nuanțează și se diversifică, amplificându-se conduitele din contextul colectivelor de copii. Are loc concomitent și diferențierea conduitelor față de persoane de diferite vârste și ocupații, aflate în ambianța cultural-socială a copilului.
Dezvoltarea fizică este evidentă, de la 3 la 6 ani are loc creșterea de la aproximativ 92 cm la 116 cm ca statură, și o creștere de la circa 14 kg la 22 de kg ponderal. De asemenea, are loc o schimbare și dezvoltare a structurii mușchilor, descrește ponderea țesutului adipos, pielea devine mai elastică, mai densă și mai puțin friabilă, procesul de osificare este intens la nivelul epifizelor oaselor lungi, a celor toracice, claviculare, dantura provizorie începe să se deterioreze și mugurii danturii definitive se întăresc. Organismul (în întregime) devine mai elastic, mișcările mai suple și sigure. Persistă o oarecare iritabilitate a căilor rino-faringiene și implicit o sensibilitate față de bolile copilăriei, plus o ușoară contractare de gripe și viroze.
Continuă dezvoltarea diferențierilor fine în antrenarea funcțională a structurilor scoarței cerebrale, angajarea mozaicală fină a zonelor vorbirii și a dominației asimetrice a uneia dintre cele două emisfere (de obicei, stânga), fapt ce determină caracterul de dreptaci, stângaci sau ambi­dextru a manualității copilului. Dezvoltarea biochimismului intern devine mai complexă și impregnantă de hormonii tiroidieni și cei ai timusului (glanda creșterii).

Bibliografie
Amabile,Tereza (1996) - Creativitatea ca mod de viață, Ed. Știință și tehnică, București;
Cosmovici, Andrei(1996)- Psihologie generală, Ed. Polirom, Iași

Prof. Cîndea Florina Anca
Prof. Oprescu Alexandra Gabriela
G.P.P. “Albă ca Zăpada”, Pitești
(Postat octombrie 2019)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top