impartasanieSe apropie cu pași repezi Sărbătoarea Învierii Domnului, prilej de bucurie pentru toți creștinii, de înnoire sufletească și îndreptare a vieții.
Înainte de a primi jertfa Domnului, orice credincios trece printr-o etapă de curățire sufletească ce culminează cu Sfânta Taină a Spovedaniei. Aceasta este o lucrare sfântă prin care Dumnezeu iartă păcatele celui care se căiește sincer pentru ele și le mărturisește înaintea preotului duhovnic. Ea devine astfel o întâlnire cu Hristos, în lumina vieții Acestuia: ”Și aceasta e vestirea pe care am auzit-o de la El și v-o vestim că Dumnezeu este lumină și nici un întuneric nu este în El. Dacă zicem că avem împărtășire cu El și umblăm în întuneric, mințim și nu săvârșim adevărul. Iar dacă umblăm întru lumină, precum El este lumină, atunci avem împărtășire unul cu altul și sângele lui Iisus, Fiul Lui ne curățește pe noi de orice păcat.”(I Ioan 1, 5-7)
Taina Spovedaniei are origine dumnezeiască, fiind instituită de Domnul nostru Iisus Hristos pentru curățirea de păcate și redobândirea sănătății spirituale a fiecărui credincios, conducând la refacerea comuniunii cu Tatăl Ceresc. Puterea de a ierta păcatele a încredințat-o Mântuitorul apostolilor Săi și urmașilor acestora: ”Luați Duh Sfânt, cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate, cărora le veți ține, vor fi ținute.”(Ioan 20, 22-23)
Prima treaptă a spovedaniei o reprezintă căința sau părerea de rău pentru păcatele săvârșite. În lumina harului divin, omul este cuprins de remușcări și hotărăște să se schimbe. Această căință trebuie să fie sinceră și să izvorască din iubire față de Dumnezeu: ”Dacă lacrimile lui Petru au putut șterge un păcat atât de mare, cum să nu le ștergeți și voi pe ale voastre prin lacrimile voastre?...Plângeți dar și voi pentru păcatele voastre, dar nu faceți aceasta numai de ochii lumii. Plângeți amar cum a făcut Petru. Vărsați șiroaie de lacrimi din adâncul inimii ca Domnul să se milostivească spre voi și să vă dea iertare.” (Sfântul Grigorie Teologul în Cuvântarea a III-a despre pocăință)
Urmează mărturisirea păcatelor în fața duhovnicului. Ea este o poruncă dumnezeiască, menită să aducă însănătoșirea păcătosului: ”Mărturisiți-vă unul altuia păcatele și vă rugați unul pentru altul ca să vă vindecați, căci mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.”(Iacov 5,16) Dialogul dintre preot și credincios trebuie să conducă firesc spre trezirea conștiinței celui din urmă, spre alungarea oricărui păcat din sufletul acestuia și spre hotărârea de a nu mai păcătui. Iar ca un sprijin pentru credincios, pe mai departe, se administrează canonul de pocăință. Acesta are rolul de a-l întări în credință, de a-l face să înainteze pe calea virtuților și astfel de a-l îndepărta de păcat.
A treia treaptă este dezlegarea sau iertarea de păcate dată de Dumnezeu prin intermediul preotului duhovnic. Ea înseamnă vindecare sufletească și redobândirea harului divin. Credinciosul este acum împăcat cu Dumnezeu și cu sine, în sufletul său așternându-se o stare de liniște imensă. El se poate bucura în continuare de unirea cu Hristos prin Împărtășirea cu Trupul și Sângele Acestuia.
Sfânta Taină a Spovedaniei este o necesitate spirituală pentru credincioși ce are efecte benefice în viețile acestora. Cercetarea gândurilor și a faptelor noastre, recunoașterea și mărturisirea lor trebuie făcute cât mai des, cu inima smerită și plină de credință, căci ”inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.” (Psalmul 50)

Prof. Turcescu Mirela
Colegiul Economic”Maria Teiuleanu” Pitești
(Postat martie 2019)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top