06Ereditatea este dată de ansamblul de gene ce conţin informaţii transmise prin mecanisme genetice, fiziologice, anatomice.
Mediul social este dat de familie, şcoală, prieteni, colegi, ce acţionează diferit în funcţie de vârstă şi de cerinţele educaţionale ale copilului implicat.  La nivel social un copil trebuie să se poată compara conform standardelor profesionale, pedagogice, civice ale comunităţii în care se află.

Evoluţia personalităţii copilului este ghidată de mediul natural şi social cu care interacţionează. Pregătirea insuficientă a personalului didactic din învăţământ ce interacţionează cu copiii cu deficienţe la nivel social, poate duce la o neadaptare urmată de nedezvoltarea deprinderilor de învăţare corectă şi asimilare a noilor cunoştinţe.
Mijloacele de creare a mediului  corespunzător integrării copiilor cu cerinţe educative speciale sunt:
a) Analiza elementelor distinctive de dezvoltare a copiilor cu deficienţe în diferite situaţii sociale.
b) Crearea unor elemente de bază ale unei strategii de integrare a copiilor.
c) Formarea personalului didactic în vederea pregătirii corecte şi eficiente a copiilor cu CES.
d)Crearea unor programe de integrare a copiilor cu CES în comunitatea locală.
e) Realizarea unor centre zonale de tratare a copiilor cu diferite forme de CES, greu integrabili în societate.
Este foarte important efectuarea integrării copiilor cu CES prin realizarea procesului de înţelegere a colegilor cu privire la deficienţele lor. Copiii pot fi foarte  respingători sau foarte drăguţi cu alţi copii care sunt diferiţi de ei. Atunci când sunt în preajma lor, îi pot imita, se pot juca lângă ei fără să-i includă şi pe ei, prefăcându-se că nu există. De obicei copiii reacţionează aşa atunci când nu înţeleg. Pentru a-i putea înţelege mai bine se pot organiza jocuri cu ajutorul cărora pot înţelege pe rând diverse handicapuri. Crearea unui climat favorabil în grupele de copii de unde fac ei parte contribuie la dezvoltarea motivaţiei pentru învăţare. Este bine ca să se înveţe împreună cu ceilalţi copii şi nu separat de ei. Învăţarea este mult mai plăcută şi eficientă pentru aceşti copii, dacă se foloseşte învăţarea prin cooperare, dacă se asigură sprijin permanent atât din partea educatorului cât şi a colegilor.
Cultura psihopedagogică a cadrului didactic se compune din cunoştinţe de psihologie, pedagogie, metodică, într-un cuvânt din totalitatea cunoştinţelor teoretice privitoare la educaţie şi personalitatea umană, şi dintr-un ansamblu de priceperi şi deprinderi practice solicitate de desfăşurarea, ca atare, a acţiunii educaţionale. Atitudinea pozitivă a educatorului, a colegilor şi mai ales a familiei faţă de aceşti copii, reprezintă pilonii reuşitei lor şcolare. Educatorul va ţine seama de o serie de reguli care să contribuie într-o oarecare măsură la instrucţia şi educaţia acestor copii:
- va folosi material intuitiv adecvat;
- va folosi un limbaj cât mai adecvat, verificând permanent dacă a fost înţeles;
- se va porni întotdeauna de la ce ştiu copiii;
- sarcinile de lucru vor fi uşoare, clare, plăcute;
- după fiecare sarcină efectuată corect (sau parţial corect) vor fi lăudaţi, apreciaţi;
- rolul colegilor este deosebit de important în sprijinirea lor.
Integrarea şcolară a copiilor cu cerinţe speciale este esenţială pentru promovarea calităţii vieţii acestora, accesul la educaţie asigurându-se indiferent de natura sau de tipul deficienţei.

Bibliografie
1. E., Preda, V., Premisele educaţiei incluzive în grădiniţă, Editura Vanemonde, Bucureşti,
2. R . Vincent,  „Cunoaşterea copilului”, E.D.P. , Bucureşti, 1972

Prof. înv. preşc. Copae Geanina
G.P.P. Mustăţeşti - Şcoala Gimnazială Nr 1. Valea Iașului
(Postat decembrie 2018)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top