35# Aplicație pe studiul diatezei verbale
Apropiată de problematizare, învăţarea prin descoperire este o metodă de factură euristică şi constă în crearea condiţiilor de reactualizare a experienţei şi a capacităţilor individuale în vederea desluşirii unor noi situaţii problemă. Este o metodă didactică ce se referă la o situaţie în care materialul de învăţat nu este prezentat într-o formă finală celui ce învaţă, ci reclamă o anumită activitate mentală (rearanjare, reorganizare sau transformare a materialului dat), anterioară încorporării rezultatului final în structura cognitivă. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere, pe instrumentele de cunoaştere pe care le posedă fiecare elev. Este o cunoaştere preponderent individuală, bazată prioritar pe autodirijare.

Descoperirile de tip didactic sunt de fapt nişte redescoperiri, elevul redescoperă cunoştinţe vechi, iar profesorul trebuie să favorizeze menţinerea unei atitudini active, să-i descopere elevului forţele psihice şi calităţile acestora: percepţia, reprezentarea, gândirea, limbajul, interesele.
Descoperirea poate fi:
- independentă (profesorul declanşează situaţia problemă şi controlează desfăşurarea lecţiei, elevii lucrează independent, realizează analiza soluţiilor);  
- dirijată (profesorul este factorul hotărâtor, el conduce descoperirea prin sugestii, informaţii, întrebări ajutătoare).
După relaţia stabilită între cunoştinţele anterioare ale elevilor şi cele la care urmează să se ajungă, descoperirea poate fi: inductivă sau deductivă.
Descoperirea inductivă porneşte de la noţiuni particulare pentru a se ajunge la alte noţiuni şi operaţii cu grad înalt de generalitate. Poate fi folosită, spre exemplu,  la clasa a VII-a, atunci când se predau diateza activă şi pasivă.
Texte suport:
a)  Soldaţii păzesc drumurile.
b)  „Drumurile sunt păzite de soldaţi... ”
(Z. Stancu)
1. Indicaţi subiectul, predicatul şi complementul direct din  propoziţia de la punctul a); precizaţi cine face acţiunea.
2. Recitiţi textul de la punctul b) şi spuneţi care este autorul real al acţiunii .
3. În  exemplul de la punctul b) subiectul gramatical face acţiunea sau suferă o acţiune realizată de altcineva?
4. Care este autorul real al acţiunii în acest exemplu?
Deoarece la punctul a) subiectul gramatical face acţiunea, este activ, noţiunea de diateză activă  va fi uşor de descoperit de către elevi. De asemenea, la punctul b) subiectul gramatical suferă acţiunea realizată de altcineva, este pasiv,  iar elevii vor descoperi uşor numele acestei diateze (diateza pasivă).
Descoperirea deductivă se realizează prin trecerea de la general la fapte particulare, de la „concretul” logic la „concretul” sensibil. Punctul de plecare îl constituie regulile, categoriile, ajungându-se la ilustrarea acestora cu aspecte concrete.
Funcţia sintactică de complement de agent este descoperită cu uşurinţă de către elevi pe baza exemplelor: „- Să ştiţi,  oameni buni, că pieirea mea e poruncită de turci” (M. Sadoveanu), deoarece complementul de agent (,,de turci’’), aşa-numitul subiect logic este autorul real al acţiunii pentru verbele la diateza pasivă.
Metoda învăţării prin descoperire impune o atenţie deosebită din partea profesorului deoarece pot apărea erori în răspunsurile furnizate de elevi, de aceea această metodă impune o nouă viziune asupra erorii, considerată ca mijloc al exersării individuale şi ca factor de stimulare. Pentru elaborarea operaţiilor mintale prin descoperire este necesar consensul între cantitatea şi gradul de abstractizare al cunoştinţelor şi nivelul dezvoltării psihice. Învăţarea prin descoperire se îmbină cu alte metode şi procedee didactice: instruirea pe bază de problemă, jocul didactic, problematizarea etc.

Prof. Emilia-Mihaela Dumitrescu
Școala Gimnazială “Gabriel Marinescu”, Tigveni
(Postat aprilie 2018)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top