22Managementul educaţional presupune studierea proceselor şi relaţiilor ce se manifestă în cadrul instituţiilor de învăţământ în timpul desfășurării procesului educaţional, în vederea descoperirii legităţilor care îl generează şi a elaborării unor  metode şi tehnici de conducere pe baza cărora să se asigure eficienţa acestui proces.

Caracteristici specifice ale managementului educaţional:
1. are un caracter social - derivă din activitatea fundamentală a procesului educaţional, ce este în sine profund social;
2. caracter educativ
3. caracter sistemic
4. caracter multidisciplinar - datorită faptului că în domeniul de management educaţional interferează elemente din multe alte domenii, ca: juridic, social, psihologic, pedagogic, medical etc.
Procesul de management constă într-un ansamblu de acţiuni prin care managerul prevede, planifică, organizează, coordonează, ia decizii, controlează şi evaluează dezvoltarea organizaţiei, implicit şi activitatea angajaţilor în vederea realizării obiectivelor organizaţiei. Managerul eficient este cel care a înţeles că o organizaţie pentru a funcţiona şi a fi viabilă într-o lume competitivă trebuie să îşi motiveze angajaţii.
Motivul este acel fenomen psihic ce are un rol esenţial în declanşarea, orientarea şi modificarea conduitei, iar motivaţia este reprezentată de ansamblul motivelor sau mobilurilor care-l determină pe individ să adopte un anumit comportament.
Din punct de vedere organizaţional, motivaţia este măsura în care un efort persistent este dirijat pentru realizarea unui scop. Astfel, motivaţia se poate defini prin patru aspecte:
# Efortul - forţa comportamentului legat de munca unei persoane;
# Perseverenţa - stăruinţa cu care realizăm efortul pentru realizarea sarcinilor de muncă;
Efortul şi perseverenţa definesc cantitatea de muncă depusă de individ.
# Direcţia - defineşte calitatea muncii; fiind direcţionat către calitate, efortul depus cu perseverenţă se va transforma în rezultate acceptate organizaţional;
# Scopul/obiectivele - ţinta spre care este dirijat efortul; Obiectivele pot fi altele pentru angajaţi şi altele pentru organizaţie, dar managerul trebuie să orienteze efortul angajaţilor spre obiectivele organizaţiei, trebuie să găsească acea modalitate de a apropia obiectivele angajaţilor de cele ale organizaţiei.
Pentru a funcţiona şi a fi viabile într-o lume competitivă, organizaţiile prin managerii săi trebuie să îşi motiveze oamenii să facă următoarele lucruri:
# Să se alăture organizaţiei şi să rămână în ea;
# Să îndeplinească sarcinile pentru care au fost angajaţi;
# Să adopte un comportament creativ, spontan şi inovativ.
Motivaţiile pot fi:
- intrinseci, şi reprezintă stimulente proprii individului sub forma conştiinţei sau plăcerii de a muncii.
- extrinseci, şi reprezintă totalitatea determinanţilor care influenţează randamentul şi interesul muncii unui individ. Aceştia pot fi pozitivi sub forma premiilor, primelor, prestigiului, laudelor, promovărilor etc., sau negativi sub forma sancţiunilor, penalizărilor, retrogradărilor, criticilor etc.
În motivarea angajaţilor managerul trebuie să fie preocupat de următoarele aspecte: înţelegerea principalelor necesităţi umane; organizarea eficientă a muncii; obţinerea performanţei şi menţinerea motivaţiei.

Bibliografie
Șerban Iosifescu - Manual de management educaţional, 1997
Emil Păun – “Note de curs”, 1996-1997

Prof. Dorina Damaschin
Liceul Teoretic “Ion Cantacuzino” Pitești
(Postat aprilie 2018)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top