14Educaţia ecologică este educaţia informaţiei, prin lărgirea cunoştinţelor despre mediu.  
Primele forme organizate de cunoaştere a mediului înconjurător sunt activităţile derulate în grădiniţă. Copiii învaţă ce înseamnă încălzirea globală, valorificarea deşeurilor solide, consecinţele degradării mediului, rolul pe care ei trebuie să-l joace în cunoaşterea şi prevenirea problemelor de mediu.

La această vârstă se pun bazele primelor cunoştinţe, deprinderi, în ceea ce priveşte cunoaşterea omului, a mediului înconjurător şi a relaţiei dintre aceştia, având convingerea că putem să trezim interesul copiilor pentru tot ce-i înconjoară şi să le formăm o atitudine pozitivă faţă de mediu.
În acest context, în cadrul activităţilor instructiv-educative un rol important îi revine cadrului didactic.  
În scopul formării unui comportament ecologic care să permită copiilor să acţioneze în folosul naturii, educatoarea are în vedere următoarele obiective:dezvoltarea capacităţii de cercetare, explorare, investigare a mediului;cunoaşterea fiinţelor şi fenomenelor din mediul înconjurător şi caracteristicile acestora;înţelegerea necesităţii protejării mediului;identificarea unor reguli şi norme de comportament ecologic în diverse situaţii; creşterea dorinţei de a ocroti, respecta şi proteja natura prin implicarea copiilor în activităţi cu caracter experimental şi demonstrativ; manifestarea disponibilităţii copiilor de a participa la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului aplicând cunoştinţele dobândite.
În educarea deprinderilor de atitudine ecologică faţă de mediul înconjurător şi natură, educatoarea trebuie să se ocupe de următoarele aspecte: păstrarea curăţeniei în curtea grădiniţei, în parcuri, păduri; menţinerea integrităţii arborilor şi florilor; plantarea de pomi, de flori şi îngrijirea lor; participarea copiilor la activităţi practice de protejarea mediului. Prin metodele folosite (conversaţia, explicaţia, observaţia, experimentul, problematizarea, studiul de caz , învăţarea prin descoperire, jocul de rol), copiii înţeleg modul de funcţionare a mediului, problemele cu care se confruntă datorită varietăţii factorilor de poluare precum şi necesitatea implicării de la cea mai fragedă vârstă în rezolvarea problemelor de mediu. Activităţile desfăşurate deschid calea spre cunoaştere a copiilor şi facilitează însuşirea noţiunilor despre mediu, deoarece se pune accentul pe folosirea cunoştinţelor în contexte variate, pe rezolvarea de situaţii-problemă, situaţii-experiment, pe dezvoltarea gândirii şi a raţionamentelor specifice. Formele de abordare pentru educaţia ecologică sunt dintre cele mai diverse:observări, experimente, povestiri ştiinţifice, convorbiri, jocuri didactice, desene, plimbări şi excursii, activităţi practice în natură. Protecţia naturii reprezintă cea mai importantă preocupare a mediului înconjurător. În activităţile extracurriculare se pot desfăşura diverse acţiuni:,,Unde se aruncă gunoiul?” ( obiectivele vizate fiind următoarele: să cunoască modalitatea de ambalare a gunoiului, să cunoască locul unde se pot arunca gunoaiele, să ia atitudine faţă de cei care nu respectă acest lucru); ,,Aer curat”-plimbare în pădure (care vizează obiectivele: să cunoască importanţa păstrării aerului curat, să cunoască soiuri de plante care cresc în pădure, să ocrotească şi să iubească pădurea).  
În completarea activităţilor de educaţie ecologică am  ieşit cu copiii în natură atunci când ne-a permis timpul şi de fiecare dată am fost alături de ei pentru a le arăta, îndruma şi răspunde la întrebările puse în legătură cu mediul. Diversitatea acţiunilor extracurriculare pe care le-am desfăşurat cel puţin odată pe lună au avut un aport benefic asupra formării personalităţii copilului. Când  i-am antrenat în aceste activităţi, le-am spus despre rolul pe care-l vor juca atunci când vor fi mari şi ei vor decide.
Activităţile de educaţie ecologică ajută copiii să manifeste sensibilitate faţă de întreg mediul şi problemele lui, să înţeleagă funcţionarea mediului, interacţiunea oamenilor cu mediul şi despre cum pot fi rezolvate problemele legate de mediu; ei dobândesc valori şi sentimente de grijă faţă de mediu, învaţă să utilizeze cunoştinţele şi abilităţile dobândite, în vederea unor acţiuni pozitive şi bine gândite care vor conduce la rezolvarea problemelor mediului. Prin antrenarea copilului în diferite acţiuni de educaţie ecologică, grădiniţa alături de şcoală şi familie, contribuie la formarea unui comportament şi a unei culturi ecologice.

Bibliografie
Viorica, Preda - ,,Educaţia pentru ştiinţă în grădiniţă, Editura Compania, Bucureşti, 2000
Taiban Maria, Manasia V. – Metodica cunoaşterii mediului înconjurător şi vorbirii în grădiniţa de copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1975
Mohan Gh., Ardelean A. – Ecologie și protecţia mediului, Editura Scaiul, Bucureşti, 1993.

Prof. înv. preșc. Tănase  Caterina          
Școala Gimnazială Ștefan cel Mare
(Postat aprilie 2018)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top