06"Oameni, fiţi umani, iată prima voastră datorie. Iubiţi copilăria, ocrotiţi-i jocurile, plăcerile, drăgăstoasele ei porniri." - J. J. Rousseau
Au trecut mai bine de două secole de când J. J. Rousseau adresa contemporanilor săi acest îndemn la umanitate, însă valabilitatea lui pare mai clară ca oricând. Trăim vremuri în care datorită dezvoltării socio-economice a societăţii a sporit preocuparea pentru copii, pentru asigurarea unor condiţii adecvate de viaţă, a unei educaţii care să permită accesul într-o societate parcă tot mai exigentă.

Un rol important, covârşitor chiar, în devenirea fiinţei umane revine şcolii şi familiei.
Considerată şi celula de bază a societăţii, familia nu există cu adevărat decât prin copiii săi. Nimeni nu ne învaţă "meseria" de părinte! Fiecare urmează această "şcoală" atunci când îşi creşte copiii. Însă odată deveniţi părinţi nu putem sta nepăsători, ci trebuie să ne implicăm activ în educarea copiilor. Există trei tipuri de implicare a părinţilor în educaţia copiilor lor: părinţii ca primi educatori acasă (familia fiind prima şcoală a copiilor), părinţii ca parteneri ai şcolii şi părinţii ca avocaţi ai copiilor în societate.
Educaţia copiilor începe încă de la naştere. Primele cuvinte, învăţarea mersului, achiziţia unor deprinderi cum ar fi mâncatul cu lingura sau legatul la şireturi, sunt doar câteva dintre lecţiile pe care părinţii le oferă copiilor lor. Deşi frumoşi şi candizi "cei şapte ani de acasă" nu durează o veşnicie şi părinţi şi copii deopotrivă ne trezim la poarta şcolii aşteptând cu nerăbdare să pornim pe drumul cunoaşterii. Nu înseamnă că rolul părinţilor în educaţia copiilor s-a terminat. Înseamnă doar că a început o nouă etapă în care părintele nu mai este educator unic, ci împarte acest rol cu învăţătorul, iar mai târziu cu profesorii. Părinţii continuă educaţia copiilor în familie, dar pe lângă această responsabilitate se mai adaugă încă una, şi anume, nevoia de colaborare cu şcoala şi mai nou chiar de implicare activă în viaţa şcolii. Implicarea părinţilor în educaţia şcolară a copiilor are la bază câteva principii esenţiale, a căror nerespectare face această relaţie defectuoasă şi ineficientă. Iată câteva din aceste principii:
# Părinţii doresc ceea ce este mai bun pentru copiii lor.
# Părinţii indiferent de etnie, statut socio-economic sau pregătire educaţională sunt un element cheie în educaţia copiilor lor.
# Toţi copiii pot învăţa.
# Elementul principal este copilul şi succesele sale.
# Şcoala nu este singura responsabilă pentru rezultatele şcolare ale copilului.
# Fiecare cadru didactic este un specialist în domeniul său. El oferă copiilor informaţii relevante şi accesibile vârstei.
# Împreună ca parteneri, şcoala, familia şi comunitatea pot avea succes în educarea copiilor pentru o viaţă fericită, sănătoasă şi productivă.
Ca parteneri într-o relaţie este firesc ca atât şcoala cât şi familia să aibă anumite cerinţe una faţă de cealaltă. Astfel, profesorii aşteaptă de la părinţi:
# să fie implicaţi în toate aspectele vieţii copiilor (să le ofere condiţii favorabile de dezvoltare fizică şi psihică);
# să creeze copiilor oportunităţi de învăţare (să le ofere un mediu sigur, liniştit şi prielnic pentru studiu);
# să sublinieze în discuţiile cu copiii importanţa educaţiei pentru viaţă;
# să-i ajute pe elevi să realizeze un echilibru între activităţile şcolare şi cele extraşcolare;
# să susţină scopurile, regulile şi politica şcolii;
# să comunice des şi deschis cu profesorii (fără însă a jigni sau a critica competenţa profesională a acestora);
# să-i înveţe pe copii auto-disciplina şi respectul faţă de alţii;
# să-i înveţe pe copii cum să spună "nu" presiunilor anturajului;
# să-şi accepte responsabilitatea de părinte fiind un bun exemplu;
# nu în ultimul rând să-i încurajeze pe copii să fie cei mai buni şi să-şi stabilească scopuri realiste.
De asemenea, părinţii au şi ei la rândul lor anumite aşteptări cu privire la activitatea cadrelor didactice, cum ar fi:
# să comunice des şi deschis cu părinţii;
# să stabilească cerinţe şcolare identice pentru toţi elevii;
# să manifeste entuziasm în educarea copiilor;
# să trateze pe toţi copiii corect;
# să întărească disciplina pozitivă a copiilor;
# să furnizeze indicaţii cu privire la modul în care părinţii îi pot ajuta pe copii să înveţe.
Colaborarea dintre şcoală şi familie înseamnă punere de acord, fiecare partener trebuie să vină în întâmpinarea dorinţelor celuilalt. Pentru ca acest lucru să fie posibil părinţii trebuie să ia legătura cu şcoala nu doar atunci când sunt convocaţi la şedinţele cu părinţii sau atunci când copiii se confruntă cu anumite greutăţi. Părinţii trebuie să participe la toate evenimentele importante ale şcolii care-i implică pe copiii lor (serbări, concursuri, spectacole, festivităţi, etc.), să sprijine şcoala, dacă nu material, cel puţin printr-un vot de încredere, să uşureze misiunea educativă a şcolii prin continuarea educaţiei acasă, să manifeste disponibilitate de a participa la cursuri cu caracter educativ realizate de şcoală pentru părinţi, etc.
În încheiere aş dori să punctăm câteva aspecte despre responsabilităţile şi greutăţile îndatoririi de părinte.
A fi părintele perfect al unui copil perfect este un lucru imposibil. Să fii un părinte bun al unui copil obişnuit este însă un lucru relativ simplu, nu necesită doctorat ci doar curaj, răbdare, angajament şi dragoste.
Nu trebuie să-l considerăm pe copil un "rege", însă nu este greşit să-l privim ca pe un "mic prinţ". Să nu ne grăbim să apelăm la pedepse atunci când greşeşte (a greşi este omenesc), dar nici să nu lăsăm neobservate comportamentele nedorite ale copilului. Nu trebuie să ne scape greşeala însă prin tact trebuie să încercăm să o convertim în opusul ei, în elemente pozitive.
Să nu ne ferim a-i lăuda pe copii ori de câte ori se iveşte ocazia, deoarece aceasta îi stimulează pe copii la activitate, la integrarea deplină în ea. Şi dojana se soldează până la un anumit punct cu creşterea interesului pentru activitate, după care urmează o descreştere a acestuia. Însă, cea mai puţin indicată este ignorarea, indiferenţa.
Acordaţi încredere copiilor şi câştigaţi încrederea lor. Ei au nevoie de recunoaşterea noastră.  

Prof . înv. primar Roșca Gheorghița
Prof. înv. primar Boteanu Ximena
Școala Gimnazială ,,Alexandru Davila” Pitești
(Postat aprilie 2018)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top