eminescu serbiaÎn perioada 20-24 octombrie 2019 s-a derulat prima etapă a celei de-a XIV-a ediție a proiectului internațional pe care Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” Pitești  îl implementează anual cu Şcoala “Milutin I  Draginja Todorovic” Kragujevac (Serbia), anul acesta sub titulatura „Inspirație pentru un viitor fără bariere culturale”.
Proiectul presupune schimb educațional la nivel de cadre didactice și elevi, în spiritul cunoașterii directe a istoriei, civilizației tradițiilor și culturii vecinilor noștri sârbi din regiunea Kragujevac.
D-na profesoară Cristina Langa, participantă la acest proiect în anul şcolar 2019-2020, rememorează experienţa din Serbia pentru site+ul şcolii, www.scoala11.ro:

20 octombrie 2019, ora 7.30. În curtea Școlii Gimnaziale „Mihai Eminescu”, soarele unei veritabile dimineți de vară indiană dezmorțește proaspătul covor vegetal arămiu. E duminică și, în weekendurile de toamnă, o simfonie de culori de spectru autumnal acaparează peluza din fața școlii.
Liniștea matinală este tulburată, la început timid, apoi din ce în ce mai intens, de glasuri de copii și adulți, pe fundalul zgomotului sacadat al roților de troller. Dacă fiecare sentiment s-ar fi exteriorizat sub forma unei culori, la intrarea în curtea școlii ar fi apărut curcubeul ca după o ploaie sănătoasă de vară. Emoții, bucurie, agitație, curiozitate, nerăbdare, entuziasm, zâmbete se împletesc într-o gamă largă de nuanțe printre copii, părinți și profesori.
Este al XIV-lea an la rând când 10 elevi ai școlii noastre pleacă pentru câteva zile să descopere tradițiile, cultura, gastronomia, educația, pasiunile, stilul de viață ale vecinilor noștri sârbi din orașul frate cu Piteștiul, Kragujevac. Și nu oricum, ci în cel mai autentic mod cu putință: în sânul familiilor a 10 copii de vârsta lor, elevi la „Școala Milutin I Draginja Todorovic”.
Ca să își ascundă neliniștea, părinții oferă ultimele sfaturi. Pentru că ne așteaptă un drum lung, ne îmbarcăm, nu înainte de a face o poză de grup cu „gașca”: Marius, Ianis, Patricia, Alexandru, Andrada, Alexandra, Alesio, Ernesto, Eduard, Raluca, profesorii Cristina Langa, Luiza Zamfira (învățământ primar), Roxana Petean (engleză), Mihai Burdușa (matematică) și, bineînțeles, directorul Școlii Mihai Eminescu, Marian Haiducu. Peste 4 ore, băteam deja la „Porțile de Fier” pentru a intra pe teritoriul Serbiei.
Drumul de-a lungul Dunării oferă piesaje de vis, mai ales într-o zi însorită. Telefoanele mobile se transformă imediat din console de jocuri în aparate de fotografiat. Oprim de câteva ori pentru a imortaliza, din puncte de belvedere, dansul fluviului printre pereții stâncoși ai Cazanelor.
Spre seară, obosiți dar entuziaști, ajungem la Școala „Milutin I Draginja Todorovic”. Recunoscuți pentru ospitalitate (un atribut comun al celor două popoare), colegii sârbi nu ne înșeală așteptările. Se fac câteva formalități, iar elevii noștri își încep experiența sârbească într-o atmosferă destinsă, fiind preluați de familiile unde urmează să petreacă următoarele zile.
21 octombrie 1941 este una dintre cele mai negre zile din istoria Serbiei și a Kraguevac-ului în special.  Pentru a descuraja complet mișcările de rezistență în timpul ocupației naziste, ca urmare a unei revolte recente, soldații germani aleg această dată pentru a comite un masacru de o cruzime de neimaginat. Sunt luați ostatici și executați cu sânge rece aproximativ 3000 de localnici.
Monumentul „Zbor Curmat”, din Parcul Memorial Sumarice, amintește de faptul că printre cei uciși s-au numărat și câteva sute de elevi și profesorii lor. Este locul unde, a doua zi după sosirea noastră acolo, participăm la o comemorare cu o înaltă încărcătură emoțională, un eveniment național ce are loc anual în Serbia la data masacrului. O slujbă impresionantă, un spectacol melodramatic tulburător, o depunere nesfârșită de coroane (inclusiv delegația școlilor noastre a depus o coroană de flori în fața monumentului). Fără discursuri politicianiste fade, doar reculegere, meditație și omagiu adus victimelor nevinovate.
Vizităm apoi Muzeul 21 Octombrie. Cele 33 de coloane dreptunghiulare din cărămidă ale sale (cu înălțimi între 4 și 21 de metri) simbolizează numărul de gropi comune din apropiere în care au fost aruncate victimele masacrului. Pe locul construcției trecea un drum ce unea Kragujevac de o localitate vecină. Acest drum se oprește acum în dreptul muzeului, pentru a aminti, din nou, de viețile nevinovate curmate brusc în război.
Ieșim din atmosferă schimbând primele impresii ale șederii în Kragujevac cu elevii noștri. Inocența și empatia specifice vârstei îi ajută să lege repede relații strânse, iar ospitalitatea gazdelor îi face să uite complet de dorul de casă. Misiune îndeplinită până în acest punct.
În ziua de marți, delegația noastră (elevi și profesori) participă la un schimb de experiență în Școala Milutin I Draginja Todorovic. Elevii sunt angrenați în ateliere mixte de creație, iar noi, profesorii, suntem conduși de Dragan Pavlovic, directorul școlii sârbe, la un tur al instituției pe care o conduce. Spre deliciul tuturor, dar și spre încântarea elevilor unei clase a 8-a, a avut loc chiar și un schimb educațional ad-hoc în cadrul unei ore de matematică, avându-l ca protagonist pe directorul Marian Haiducu.  Pe „strada Pitești” a școlii zăbovim puțin pentru a admira expoziția lucrărilor oferite de Școala Mihai Eminescu de-a lungul anilor în cadrul schimbului educațional-cultural al proiectului.
Elevii sârbi ne invită apoi la un spectacol prilejuit de sosirea noastră acolo. Printre momentele artistice inedite se numără și interpretarea unei melodii antrenante din partea elevei noastre Patricia, precum și o piesă de muzică populară românească pusă în scenă de un grup de elevi sârbi. „Mândruțo cu ochi ca mura” a răsunat din glasuri de copii sârbi în holul de festivități al Școlii Milutin I Draginja Todorovic.
Cunoașterea culturii, istoriei și civilizației sârbe continuă pentru elevi în cadrul familiilor, cu vizite la muzee, în parcuri, prin oraș, la grădina zoologică, la mall.
Pe drumul de întoarcere copii povestesc cu mult entuziasm experiența sârbească, vorbesc despre noii lor prieteni și încropesc deja planuri pentru vizita acestora la Pitești în primăvara lui 2020. Tristețea despărțirii și bucuria întoarcerii la părinți se contopesc în emoțiile drumului spre casă. Atmosfera de excursie e mai pregnantă acum : copiii glumesc, râd, cântă, povestesc, se joacă. În spatele nostru „se închid” Porțile de Fier, dar se deschid noi orizonturi și idei de colaborare.
 „În aceste atome de spațiu și timp, cât infinit!” spunea poetul nostru nepereche. Nu poți înghesui într-un articol toate emoțiile, sentimentele și trăirile unei frumoase experiențe. Elevii vor avea cu siguranță de povestit multe colegilor lor. Din toate aceste experiențe trăite sau povestite învățăm, pas cu pas, să creăm punți trainice de legătură cultural-educațională.
Suntem convinși că proiectul internațional „Educație prin cultură – prieteni fără frontiere” va dăinui în timp, așa cum foșnetul frunzelor arămii se întoarce în fiecare toamnă pe aleile școlii noastre pentru a acompania zumzetul noilor generații de elevi ce ne vor trece pragul!

Prof. Cristina Langa
Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” Pitești
(Postat octombrie 2019)

Scoli mediul rural

Scoli mediul urban

PUBLICITATE

Go to top